Nistagmus

Este o oscilatie permanenta a globurilor oculare - nistagmus pendular - oscilatii de amplitudini egale , cauzat de o acuitate proasta a vederii.Nistagmus cu arc - se succed cu o faza rapida si una lenta.
Micronistagmus de fixare - in timpul fixarii unui obiect ochiul ramane continuu in miscare.
Nistagmusul vestibular este cauzat de dezechilibrul dintre canalele semicrculare din cele doua parti.Nistagmusul opto - cinetic este o reactie opto - motrica fiziologica care se produce cand un subiect priveste o succesiune de obiecte care defileaza rapid in fata ochilor.Comporta o faza lenta in miscarea de urmarire in sensul defilarii obiectelor si o faza rapida in sens invers.Un nistagmus poate fi de natura fiziologica sau patologica.In cazul unui nistagmus patologic acesta poate fi congenital sau dobandit.Nistagmusurile congenitale, cauzate de leziuni oculare, neurologice cu sau fara cauza precisa, se manifesta inca de la nastere sau din prima copilarie si uneori se atenueaza cu timpul.Ele pot insoti alte boli oculare congenitale precum cataracta, albinismul,strabismul,leziunile corioretiniene.Ele pot fi observate, de asemenea, in cursul unor afectiuni neurologice( hidrocefalie,toxoplasmoza cerebrala) sau pot aparea in mod izolat, legat sau nu de ereditate.Nistagmusul in resort este forma cea mai obisnuita a nistagmusurilor congenitale : ochii se misca lent intr-un sens pe orizontala ,apoi rapid in sens contrar.Nistagmusurile congenitale se intensifica la oboseala, la emotii.
Nistagmusurile dobandite pot aparea la adolescenta sau la varsta adulta.Ele sunt atunci semnele unor afectiuni neurologice ca scleroza in placi,ale unor tumori cerebrale sau vestibulare,insotita de tulburari ale auzului, sau ale unei leziuni a creierului mic.
Investigatiile de baza includ : testarea acuitatii vizuale, campurile vizuale,audiograma, radiografia craniului, mastoidelor si oaselor temporale.Daca aceste teste sunt negative sau neconcludente se poate face o tomografie sau RMN cerebral.Se recomanda consultatia unui neurolog inaintea inceperii unor investigatii costisitoare.

Irisul

Irisul este o formatie membranoasa formand segmentul cel mai anterior al uveei.El este perforat in centru, orificiul numindu-se pupila.Irisul, din puct de vedere macroscopic, prezinta doua fete si doua circumferinte.Fata anterioara limiteaza camera anterioara a globului ocular si are culori variabile de la individ la individ.Aceasta fata este divizata in doua zone : centrala si periferica.Zona centrala se numeste si zona sfincteriana iar cea periferica se mai numeste ciliara.Fata posterioara se prezinta ca o lama bruna parcursa de striuri radiale si circulare.
Circumferinta mare este locul de intalnire a irisului cu corpul ciliar.Sclerotica si corpul ciliar intra in constitutia unghiului irido - corneean( unghiul camerei anterioare).
Circumferinta mica circumscrie orificiul rotunjit al pupilei.Pupila este usor decalata fata de centru irisului spre nas.Muschiul sfincter este asezat spre centrul irisului si are fibre circulare.Spre spatele irisului se intalnesc fibrele muschiulare apartinand muschiului dilatator.La radacina irisului dilatatorul se prelungeste in corpul ciliar si unele fibre se amesteca cu cele ale muschiului ciliar.
Nutritia irisului este asigurata de vasele iriene care formeaza un plex abundent si prin schimburi cu umoarea apoasa.Exista un cerc arterial al irisului constituit din artere ciliare lungi posterioare si artere ciliare anterioare.Din acest cerc arterial se detaseaza ramuri numeroase radiale cu ramnificatii care ajung la trei retele capilare.Venele se nasc la nivelul pupilei, se aduna la radacina irisului si comunica cu venele din procesele ciliare.
Irisul este sensibil la contact, la lumina.In mod normal cei doi irisi sunt de aceeasi culoare , dar daca nu, se spune ca exista heterocromie (congenitala sau dobandita).La nastere irisul este albastru.

Coroida

Coroida este o membrana vasculara pigmentata, situata intre sclerotica si retina formand 2/3 din uvee.Suprafata sa exterioara este separata de sclerotica prin spatiul supracoroidian, iar fata interna concava este in raport direct cu retina externa.Din punct de vedere microscopic se deosebesc in coroida patru structuri: supracoroida,stratul vaselor mari,stratul corio-capilar si membrana bazala a lui Bruch.Supracoroida este formata in principal din fibre elastice dispuse in lamele care se incruciseaza si se suprapun.Acest strat contine celule foarte pigmentate de granule de melanina.
Stratul vaselor mari este mult mai gros decat celalalte straturi si contine numeroase vase saguine sustinute de tesutul conjuctiv.Principalul aport arterial este asigurat de arterele ciliare scurte posterioare care au traversat sclera odata cu nervul optic.Acest strat contine un mare numar de celule melanocite.
In stratul corio-capilar exista artere fine care formeaza o retea continuta intr-un tesut conjuctiv foarte delicat.
Membrana bazala a lui Bruch contine: o lama interna produs al epiteliului pigmentat si o lama externa coroidiana de natura elastica, care sunt intim legate intre ele.

Corneea

Corneea este o membrana fibroasa, rezistenta,transparenta si refringenta, avand forma unei calote sferice care inchide deschiderea anterioara a sclerei.Fata anterioara a corneei este convexa.Vazuta din fata circumferinta este usor ovala cu axa mare orizontala de aproximativ 12mm si cu cea verticala de 11mm.Fata anterioara poate fi sferica cu raza de 7,8mm dar cel mai des este torica.In afara acestei zone centrale corneea se aplatizeaza.Curburile variaza de la un meridian la altul.Fata posterioara este concava si limiteaza camera anterioara a ochiului,fiind scaldata de umoarea apoasa.Corneea are aspectul unui menisc divergent.Tranzitia de la sclera la cornee se face la nivelul limbului sclero-corneean.Aceasta jonctiune se face in raport strans cu canalul lui Schlemm asezat in jurul corneei la nivelul limbului.Limbul are latimea de 0,75-1mm.Aici membrana lui Bowman pierde caracterul de epiteliu si apare un nou tesut care caracterizeaza inceputul conjunctivei.
Corneea se compune din cinci straturi: epiteliul corneean, membrana lui Bowman,stroma corneeana,membrana lui Descement,endoteliul.Corneea este tesutul cel mai sensibil din organism.Exista 70-80 de nervi senzoriali derivand din nervii ciliari.Fibrele nervoase intra in periferia corneei si se raspandesc in straturile anterioare ale stromei corneene.
Activitatea metabolica a corneei este relativ lenta, ceea ce explica faptul ca se pot face grefe.Corneea stabileste schimburi cu 3 medii: lacrimile,vasele limbice si umoarea apoasa.Lacrimile furnizeaza ai ales oxigen care se dizolva in ele si patrunde in epiteliu careconsuma 90% din oxigenulabsorbit.Lentilele de contact trebuie sa permita schimbul gazos, altfel apare edemul corneean.
Corneea catabolizeaza glucoza pentru a produce energia necesara activitatilor vitale.Glucoza este pompata din umoarea apoasa de celule edoteliale si combusia sa se face prin: fermentare,respiratie,suntul pentozelor.
Corneea este transparenta intre 300nm si 2500nm.Daca se usuca corneea treptat, ea isi pastreaza transparenta.Daca insa continutul de apa creste peste normal corneea se opacifiaza si nu redevine transparenta.In cornee nu exista vase de sange, vascularizarea patologica poate fi provocata prin agresiune corneeana , deficit de vitamina B2 sau A .Corneea este antigenica, adica provoaca secretia de anticorpi specifici.In cazul grefei de cornee conflictul antigene-anticorpi este mai putin violent ca la alte organe din cauza lipsei de vase in corneea primitorului

Sclerotica

Sclerotica este un fel de schelet al globului ocular.Este o membrana opaca, fibroasa,avascularizata, contruita din tesut conjuctiv dens.Greutatea fara cornee este de 1,2g.
Grosime: 1 -1,5mm in partea din spate, 0,5mm la ecuator spre nas,ceva mai mult spre tampla, 0,3mm in dreptul tendoanelormuschilor extrinseci, 0,8 mm spre cornee.Sclerotica(sclera) este traversata de un mare numar de artere, vene, nervi si in spate de nervul optic.Deschiderea pentru nervul optic are forma de trunchi de con cu diametrele de 1,5mm spre interior si 3mm la exterior si centrul ei la 3-4mm  de polul posterior spre nas si la 1-2mm mai sus.Tesutul sclerei este alb sidefiu la adult, albastrui la copil, alb galbui la batrani.El contine 70% apa.Sclera este formata din fibre reunite in benzi cu latime de peste 0,1 mm grosime,paralele cu suprafata sclerei si se intretaie in toate sensurile.in partea din spate aceste benzi au directie meridiana, si se amesteca cu fibre elastice , ceea ce permite sclerei in aceasta regiune sa se deformeze sub actiunea presiunii interne.
In partea din fata benzile sunt mai degraba paralele cu ecuatorul si formeaza un inel rigid pe care se sprijina muschii extrinseci si cei ai corpului ciliar. Sclerotica este saraca in vase de sange si nervi proprii si se hraneste prin osmoza de la tesuturile vecine.
Avantajul tesutului avascular este riscl redus de infectii dar in acelasi timp o rana la nivelul sclerei se cicatrizeaza greu.

Glaucomul congenital primar, precoce

Este forma cea mai frecvent intalnita.Toate hipertoniile oculare ale copilului, oricare ar fi mecanismul de producere, sunt dominate de distensia peretelui scleral, datorita particularitatii acestuia, cu cresterea de volum a globului ocular cunoscut sub numele de buftalmie sau hidroftalmie.
La adult, o presiune asemanatoare poate produce o alungire accentuata numai la nivelul lamei criblate, unde rezistenta este mai scazuta.La copil, in afara de comprimarea nervului optic, se produc si modificari corneene, cu rupturi ale descementului si distensia segmentului posterior cu miopie.
Din punct de vedere clinic, glaucomul congenital variaza de la forme fruste, inaparente, la forme foarte evoluate ce nu pot beneficia de nici un tratament.
Glaucomul congenital primar precoce apare cu o frecventa de 0,01 - 0,04 % din maladiile oculare. Reprezinta 25% din totalul formelor de glaucom ale copilului.Apare bilateral in 2/3 din cazuri.Afecteaza predominant sexul masculin  cu o frecventa de 3%.
Subiectiv, primele simptome care apar sunt fotofobia, la o lumina puternica si epifora.Ele se explica prin iritatia cauzata de prezenta edemului corneean.Lacrimarea este de natura reflexa.Obiectiv, ochiul buftalm se caracterizeaza printr-o crestere globala de volum a globului ocular.Ca rezultat, intreg globul ocular se mareste ducand la aparitia unui aspect care seamana cu ochiul de bou (buftalmie).

Tensiune oculara

Prin tensiune intraoculara sau oftalmotonus se intelege presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular; este determinata de raportul ce exista intre capacitatea ochiului si cantitatea continutului sau.Tensiunea oculara normala oscileaza intre 10 si 21 mm Hg.
Sub denumirea de glaucom intra o serie de afectiuni oculare,diferite din punct de vedere etiologic si patogenic, dar reunite printr-un element comun, si anume cresterea tensiunii intraoculare.
Hipertensiunea oculara are drept consecinta o tulburare circulatorie la nivelul papilei nervului optic ce determina atrofie optica si alteratii caracteristice ale campului vizual.
Presiunea oculara se masoara cu aparate numite tonometre si se exprima in milimetrii mercur.Metodele tonometrice utilizate sunt bazate in principal pe aplicarea unei forte pe glob, cu masurarea marimii fortei, a deformatiei ce rezulta sau a timpului necesar pentru ca aceasta deformatie sa se produca.
In practica, tensiunea oculara normala este considerata 15 - 16 mmHg, tensiunile mai mari de 21 mmHg fiind considerate suspecte, iar peste 24 mmHg , patologice.

Lentile de contact - terminologie

Lentila de contact - este componenta destinata sa ajute (imbunatateasca) vederea, care vine in contact cu suprafetele anterioare ale globului ocular.
Lentila (de contact) corneeana - este lentila de contact care vine in contact preponderent cu corneea.
Lentila de contact corneo-sclerala - reprezinta lentila de contact care realizeaza contact preponderent cu corneea dar care acopera si o parte a sclerei.
Lentila de contact sclerala - este lentila de contact care se aseaza preponderent pe partea sclerala a ochiului.
Lentila de contact cosmetica - reprezinta lentila de contact care modifica aspectul exterior al ochiului,dar care nu indeplineste o functie terapeutica.
Lentila de contact torica - este lentila de contact care are cel putin o zona sau o suprafata torica.
Lentila bifocala - este lentila de contact cu doua zone optice avand puteri dioptrice diferite.
Lentila de contact multifocala - este lentila de contact cu mai mult de trei zone optice cu puteri diferite
Lentila de contact din hidrogel - reprezinta lentila de contact moale care contine apa.
Lentila de contact moale - este lentila care in stare finita are nevoie de un sprijin ca sa isi pastreze forma
Lentila de contact rigida permeabila la gaze - este lentila de contact rigida sau de forma stabila care permite trecerea gazelor, in principal a oxigenului, prin ea.

Salazion

Reprezinta un chist in interiorul pleoapei superioare sau inferioare format prin inflamarea unei glande responsabile de producerea subumului ce contribuie la mentinerea umiditatii ochiului.Se poate extinde  pe toata pleoapa sau pana la sprancene, ingreunand vederea.
Simptome:
- la inceput se comporta ca un ulcior(umflarea si inrosirea pleoapei)
- se dezvolta in 2 - 3 saptamani, in general fara durere (spre deosebire de ulcior,care este mai sensibil si dureaza mai putin)
- in stadiul avansat, apare ca un nodul rosu, amplasat in grosimea pleoapei.
Tratament:
- se poate vindeca de la sine, dar se recomanda tratament datorita riscului de infectie
- sau prin auto-administrarea de comprese calde,creme,picaturi si/sau medicamente prescrise de catre medic
- in cazul in care acestea nu au dat rezultate sau daca in urma tratamentului ramane un chist alb si tare, de asemenea nedureros,o interventie minora il poate elimina.

Pterigion

Reprezinta o ingrosare vascularizata progresiva a conjunctive.Arata ca o membrana aproximativ triunghiulara, intinsa dinspre unghiul ochiului spre centru.In stadiile avansate diminueaza acuitatea vizuala.
Frecventa:
- apare de cele mai multe ori la adulti
- mai frecvent la barbati decat la femei
- asociat se pare cu expunerea la raze UV , substante toxice, temperatura sau vant.
Simptome:
- senzatie de corp strain in ochi
- usturime
- lacrimare.
Tratament:
Cu cat este depistat mai devreme, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.Disconfortul provocat poate fi tratat prin picaturi, dar vindecarea completa este posibila doar cu ajutorul operatiei; aceasta este nedureroasa,se realizeaza cu anestezie locala,fara internare si nu presupune restrictii speciale.Daca pterigionul reapare este necesara o a doua operatie.

Cataracta

Cataracta este o afectiune oculara care consta in opacifierea progresiva a cristalinului - cristalinul fiind lentila ochiului.Aceasta se manifesta prin scaderea acuitatii vizuale, disconfort la lumina naturala puternica,contururi duble si vedere neclara.
Cataracta se clasifica in mai multe categorii :
- congenitala - este consecinta unui proces patologic intrauterin
- senila - apare in urma tulburarii nutritiei cristalinului la unele persoane trecute de varsta de 50 ani, cel mai adesea din cauza diabetului zaharat.Se caracterizeaza ptin schimbarea treptata a culorii pupilei in alb - cenusiu,scaderea progresiva a vederiisi,uneori,prin dublarea si deformarea imaginii
- traumatica - ca urmare a lezarii capsulei cristaliniene prin lovituri
- complicata - consecinta unor boli intraoculare
.
Operatia de cataracta este indicata atunci cand acuitatea vizuala scazuta perturba desfasurarea in bune conditii     a activitatilor uzuale ale pacientului.Nu este recomandat sa se astepte maturizarea cataractei , adica reducerea vederii doar la perceperea obiectelor la distante sub 1 m, deoarece pot aparea complicatii.
Durata operatiei de cataracta dureaza in medie aproximativ 15 - 20 minute. Operatia de cataracta se efectueaza sub anestezie locala care poate fi topica sau prin injectie retrobulbara.
Operatia de cataracta consta in indepartarea materialului cristalinian opacifiat lasand capsula cristalinului pe loc.Aceasta tehnica se efectueaza cu ajutorul unei sonde care emite ultrasunete, care se introduce in ochi printr-o incizie de 2 mm.In locul cristalinului extras se pune o lentila denumita cristalin artificial cu o putere dioptrica calculata in prealabil.Recuperarea postoperatorie este foarte rapida deoarece deschiderea ochiului este foarte mica si timpul operatiei este scurt.

PayBox

PayBox

Vederea stereoscopica

Stereoacuitatea se determina prin prezentarea de tinte cu discrepanta retiniana , separat la nivelul fiecarui ochi, utilizand imagini polarizate. In cabinet testele cele mai frecvent utilizate masoara o gama de praguri de la 800 la 40 secunde de arc de cerc. Stereoacuitatea normala este de 40 secunde de arc de cerc. Daca un pacient obtine la teste acest nivel de stereoacuitate , putem fi siguri ca ochii sunt aliniati optopic si vederea este intacta la ambii ochi. Stereogramele punctate aleator nu dau indicatii despre vederea monoculara in adancime si reprezinta un excelent test screening pentru strabism si ambliopie la copii.

Herpesul palpebral

Herpesul palpebral

Este infectia acuta cu caracter recurent, provocata de virusul herpetic simplex, care in mod uzual produce leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala) si la nivelul ochiului si anexelor.
Simptomele primoinfectiei herpetice sunt de obicei subclinice. Recidivele bolii produc simptome subiective suparatoare, manifestate prin prurit (mancarime) si senzatie de arsura. La nivelul pielii se produc vezicule pe un fond eritematos si edematiat al tegumentului. Veziculele cu continut clar, se sparg,iar ulceratia care rezulta se acopera repede cu o crusta care cade spontan dupa aproximativ o saptamana, lasand tegumentul ceva mai iritat.
Tratament.
In ceea ce priveste eficienta unguentelor antivirale folosite in keratitele herpetice(dendrid,zovirax) parerile sunt impartite, intrucat unii autori neaga efectul acestor medicamente la nivelul atingerilor tegumentare. In practica insa se constata o scurtare a evolutiei bolii dupa aplicarea acestor medicamente. Local, se aplica pudre antiseptice cu oxid de zinc sau dermatol, iar pentru prevenirea infectiilor microbiene, se aplica unguente cu antibiotice. General, se administreaza medicamente antivirotice care inhiba metabolismul si multiplicarea virala :aciclovir (zovirax) tablete sau perfuzii i.v (intravenos). Se poate utiliza, insa cu rezultate modeste si rodilemidul.

Astigmatismul

Astigmatismul

Astigmatismele sunt tulburari de refractie in care razele venite paralel de la infinit , dupa traversarea dioptrului ocular , nu se unesc intr-un singur punct – deci focarul nu este punctiform, - ci este format dintr-o multitudine de puncte ce formeaza fie focare liniare , fie neregulate. Din acest punct de  vedere , astigmatismele se clasifica in doua forme clinice distincte:

-astigmatismele neregulate

-astigmatismele regulate

Astigmatismele neregulate

Sunt tulburari de refractie rezultand dintr-o abatere , neordonata geometric a suprafetelor dioptrice , de la forma lor sferica normala. Suprafata dioptrica cea mai des in cauza este fata anterioara a corneei : cicatrice postinflamatorii sau posttraumatice ,keratocon. Foarte rar acest astigmatism este datorat cristalinului – lenticon posterior sau anterior. Neregularitatile suprafetei dioptrice in cauza imprima fasciculului refractat o structura neregulata pe care optica geometrica nu o poate trata matematic. Corneea cu astigmatism neregulat prezinta de-a lungul aceluiasi meridian raze de curbura variabile.

Simptome : subiectiv tulburarea de vedere este grava.

Obiectiv : la examenul direct sau examenul in lumina focalizata se vad neregularitatile suprafetei corneene.

Tehnici de examinare pentru evidentierea acestui astigmatism :

-discul Placido : disc avand trasate cercuri concentrice albe si negre. O cornee cu astigmatism neregulat reflecta o imagine de linii concentrice ondulate , inegal distantate , amintind curbele de nivel de pe o harta georgrafica

-astigmometria – mirele sunt deformate

-skiascopia – nu este posibila : unda este neregulata , “turnata”

-biomicroscopia – evidentiaza neregularitatea suprafetei corneene

Tratamentul astigmatismului neregulat : se efectueaza corectia optica cu lentile de contact , de preferat lentilele dure.  Cum indicele de refractie al lentilei , al filmului lacrimal si al parenchimului corneean nu difera semnificativ , dioptrul neregulat reprezentat de suprafata anterioara a corneei isi pierde puterea de refractie fiind inlocuit cu suprafata anterioara a lentilei , perfect regulata.

Tratamentul chirurgical al astigmatismului neregulat consta din efectuarea keratoplastiilor lamelare sau perforante in functie de grosimea cicatricilor corneene ce determina astigmatismul.

Astigmatismele regulate

Sunt vicii de refractie rezultate dintr-o abatere ordonata din punct de vedere geometric , a dioptrilor , de la forma lor sferica normala : corneea nu mai este o calota sferica , ci una torica.Calota torica , proiectata pe o suprafata plana , da imaginea unei elipse , forma geometrica regulata , caracterizata prin existenta a doua meridiane principale (cel mai scurt si cel mai lung) situate intotdeauna perpendicular unul pe celalalt. Rezulta ca intr-o calota torica raza de curbura variaza de la un meridian la altul intre doua limite : meridianul cu raza cea mai mica de curbura (curbura cea mai accentuata)  corespunzand diametrului mic al elipsei si meridianul cu raza cea mai mare de curbura (curbura cea mai plata) , corespunzand cu diametrul mare al elipsei. Aceste doua meridiane , limita , poarta numele de meridiane principale ale dioptrului astigmat si au intotdeauna o pozitie perpendiculara unul pe celalalt.In cazul astigmatismelor regulate , datorita suprafetelor torice ale dioptrilor , structura fasciculului refractat este complexa , reprezentata de conoidul Sturm , existand doua focare principale liniare perpendiculare unul pe celalalt.

ETIOLOGIE. Marea majoritate a astigmatismelor regulate sunt de origine corneeana. Ele sunt deseori simetrice la cei doi ochi si in general neevolutive. La marea majoritate a indivizilor corneea nu este perfect sferica , raza sa de curbura fiind de 7,8 mm in meridianul orizontal si de 7,7 mm in meridianul vertical. Exista deci un astigmatism corneean fiziologic ce nu depaseste o dioptrie si care de altfel este compensat de un astigmatism cristlinian invers si nu necesita corectie.

1. anomaliile de curbura corneene pot fi primitive sau secundare. Astigmatismul primitiv corneean cel mai frecvent , este eredofamilial si se transmite recesiv. Astigmatismele secundare corneene sunt determinate de perturbarea diferitelor presiuni ce se exercita normal asupra corneei : presiunea pleoapei superioare ( chalazion , tumora palpebrala superioara ) , presiunea orbitara , tractiunea limbica exercitata de muschii drepti , traumatismele corneene prin cicatricile posttraumatice , sau boli corneene prin cicatricile postinflamatorii (ulcer corneean , herpes corneean) , keratoconul.
2. astigmatismele extracorneene sunt foarte reduse ca numar. Astigmatismul cristalinian joaca un rol redus in etiopatogenie. Pare datorat faptului ca in stare normala cristalinul nu este situat in plan riguros frontal. Prezinta o dubla rotatie : de 3-7 % in jurul axului sau vertical de partea nazala si de 0 – 3 % in jurul axului orizontal in partea superioara. Acest astigmatism , redus in stare fiziologica ( pana la 0,75 dpt ) si de sens invers celui corneean , poate deveni major in caz de deformari cristaliniene sau subluxatii.
3. Astigmatismul de origine retiniana : in miopiile forte , polul posterior al ochiului in loc sa fie in plan frontal , este plasat oblic din cauza stafiloamelor posterioare.

Fata anterioara a corneei este responsabila de aproape totalitatea astigmatismelor deoarece separa doua medii cu indice de refractie foarte diferit : aerul si corneea. Fata posterioara a corneei intervine neglijabil deoarece separa doua medii cu indice sensibil egal : corneea si umoarea apoasa.

Clasificarea astigmatismelor regulate poate fi efectuata dupa diferite cristerii :

1.In functie de pozitia celor doua focare in raport cu corneea:

-astigmatism direct , conform regulei (accentueaza astigmatismul fiziologic ) atunci cand focarul orizontal este mai aproape de cornee ; deci meridianul vertical este mai refringent

-astigmatism invers , contrar regulei, atunci cand focarul vertical este mai aproape de cornee , deci meridianul orizontal este mai refringent

2.In functie de pozitia focarelor in raport cu retina:

-simple : unul dintre focare este pe retina , celalalt putand fi inaintea retinei – astigmatism simplu miopic – sau in spatele retinei – astigmatism simplu hipermetropic ;

-compus : cand ambele focare sunt fie inaintea retinei – astigmatism compus miopic – fie in spatele retinei – astigmatism compus hipermetropic

-mixte : un focar inaintea retinei si un focar in spatele retinei

3.In functie de inclinatia meridianelor fata de orizontala:

-in general 0 si 90 °

-astigmatismele cu meridiane oblice pot avea orice pozitie intermediara , dar sunt intotdeauna perpendiculare unul pe celalalt. De asemenea pozitia meridianului astigmat se face in grade dupa gradatia “ tabo” acceptata international : un semicerc impartit de la 0 – 180 in care 0 este la dreapta , 90 este in sus si 180 la stanga.

Marimea astigmatismelor se masoara in dioptrii si gradul astigmatismului este dat de diferenta de dioptrii dintre cele doua meridiane principale. Cele mai frecvente astigmatisme sunt de 1 – 2 dioptrii , de la 3 dioptrii in sus , astigmatismele sunt de valoare mare.

Frecventa astigmatismelor : dupa unii autori in scoli 15 – 20 % dintre elevi sunt astigmati – bineinteles cu valori dioptrice mici de la 0,25 pana la 1 dioptrie.

Astigmatismele mari , peste 3 dioptrii , se intalnesc rar.

Frecventa in functie de forma clinica se prezinta astfel:

-astigmatism hipermetropic simplu 13 % - compus 27 %

-astigmatism miopic simplu 9 % - compus 38 %

-astigmatisme mixte 11%

Simptomatologie :

Subiectiva – depinde de o multitudine de parametrii:

-valoarea ametropiei si sensul ei (miopie sau hipermetropie)

-forma clinica ; simplu , compus , mixt si orientarea axelor

-varsta

-conditii de munca

-status general.

Unele forme de astigmatism nu prezinta simptome subiective.

In alte cazuri se constata cefalee si oboseala vizuala – astenopie – mai ales la subiectul care are astigmatism hipermetropic si acomodeaza. Se mai constata fotofobie si uneori diplopie monoculara care poate fi simptomatica pentru un astigmatism invers sau care se decompenseaza. Functional se constata diminuare acuitatii vizuale atat la distata cat si aproape, uneori greu de cifrat deoarece individul recunoaste unele caractere dintr-un rand si altele nu ; confuzia literelor este un semn importatant pentru astigmatism.

Examenul obiectiv poate evidentia discreta congestie conjunctivala , lacrimare , atitudine compensatoare – micsorarea fantei palpebrale si privirea “ printre gene” , ambele actionand ca un punct stenopeic , uneori blefarite.

In genral tulburarile directe de vedere sunt mai pronuntate in astigmatismul miopic compus cu axe inclinate. Tulburarile indirecte de tip astenopie sunt mai frecvente in astigmatismele hipermetropice , odata cu avansarea in varsta.

Imaginea proiectata pe retina ( in lipsa acomodatiei) este deformata fiind realizata totdeauna prin suprapunerea unor suprafete de difuziune a caror orientare , forma si marime depind de pozitia retinei in raport cu focarele principale ale sistemului.

Acomodatie in ochiul astigmat

De cele mai multe ori astigmatul se multumeste cu imaginea unuia dintre cele doua meridiane principale care este o linie. Prefera linia verticala. Din aceasta cauza , de exemplu, hipermetropii astigmati in meridianul orizontal se transforma prin acomodatie in astigmati miopi verticali.

O alta modalitate : acomodatia pe cercul de difuziune cu raza cea mai mica:in astigmatismele hipermetropice acomodatia prin componenta sa astigmica , cauta sa apropie cele doua linii focale micsorand intervalul Sturm si deci suprafata cercului de cea mai mica confuzie, iar prin componenta globala plaseaza aceasta zona pe retina,ameliorand maximal acuitatea vizuala.

Diagnosticul astigmatismului ( ca si a celorlalte ametropii) se face prin metode subiective si obiective de determinare a refractiei in conditii de relaxare a efortului acomodativ sau – si mai corect – dupa paralizia de acomodatie.

Tratamentul astigmatismelor: comporta corectia optica adecvata.

Astigmatismele simple se corecteaza cu lentile cilindrice. Lentila se orienteaza cu axul (axul inactiv-axul cilindrului din care s-a facut seciunea)perpendicular pe meridianul astigmat.

Astigmatismele compuse pot fi corectate in doua modalitati: a)fiecare ax cu cilindrul corespunzator; b)cu lentile sfero-cilindrice.

Astigmatismele mixte teoretic pot fi corectate in trei modalitati : cu cilindrii incrucisati, cu lentila cilindrica pozitiva asociata cu lentila sferica negativa sau cu lentila cilindrica negativa asociata cu lentila sferica pozitiva. Prin conventie internationala , s-a cazut de acord ca in astigmatismele mixte cilindrul sa fie prescris intotdeauna cu semnul “-“. 

Miopia

Miopia

Este un viciu de refractie caracterizat  printr-un dezechilibru intre puterea sistemului dioptric si lungimea axului antero-posterior, manifestat in sensul unui exces de convergenta.

Focarul principal imagine  se formeaza inaintea retinei , iar pe retina imaginea unui punct este sub forma unui cerc de difuziune. Se caracterizeaza in fond printr-un plus de dioptrie desi se noteaza cu semnul “-“.

Clasificarea miopiei:

-In functie de valoarea dioptrica :

- miopie mica pana la 3 dioptrii

- miopie medie intre 4 si 6 dioptrii

- miopie mare peste 6 dioptrii

In functie de etiopatogenie:

-         miopie axiala

-         miopie de curbura

-         miopie de indice

In functie de gradul de alterare al structurilor globului ocular:

-miopia simpla

-miopia patologica , degenerativa,miopia boala

-miopia maligna

Frecventa miopiei variaza cu varsta. La nastere cam 5% dintre copii sunt miopi – este miopia congenitala. La varsta adulta 25-30% din populatie prezinta miopie din care numai 3% sunt miopii patologice.

Miopia simpla apare in jurul varstei de 8 – 10 ani. Este denumita si miopia scolarului.

Globul ocular este normal constituit , dar componentele sale optice – ax antero-posterior , curbura suprafetelor dioptrice,indicele de refractie,converg spre valorile statice mari ale normalului, de unde excesul de convergenta. Miopia simpla este de origine constitutionala. Nu exista o gena determinanta a miopiei , dar aceasta rezulta din actiunea diferitelor gene pentru parametrii refractiei. Aceste gene se transmit recesiv autosomal. Focarul principal imagine situandu-se in repaus acomodativ inaintea retinei, rezulta ca,pentru a fi vazut clar , obiectul trebuie sa se apropie de ochi pana cand , focarul deplasandu-se si el in acelasi sens , ajunge sa coincida cu retina. Rezulta ca pozitia punctului remotum este intre infinit si ochi iar punctul proxim este situat mult mai aproape de ochi. De aici decurg consecintele inerente: ochiul miop , neavand un mecanism compensator intrinsec cum are hipermetropul , nu vede clar dincolo de punctul remotum , deci la distanta. In vederea de aproape ochiul miop face un efort acomodativ mai mic , il poate mentine timp mai indelungat si poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea deosebita a ochilor miopi pentru meserii ce necesita diferentierea detaliilor fine – ceasornicar , bijutier. Efortul de acomodatie fiind minim , muschiul ciliar al miopului se hipoplaziaza , se modifica relatia acomodatie convergenta cu tendinta spre strabism divergent.

Presbiopia apare mai tarziu sau deloc.

Tulburarile patologice ale acomodatiei nu sunt resimtite de ochiul miop.

Simptomatologie

-neclaritatea vederii la distanta

- eventual asa-numita astenopie musculara: oboseala muschilor convergentei

- miopul este obligat tot timpul sa convearga si convergenta nu este sustinuta de acomodatie

-atitudine particulara: pacientii, pentru a vedea clar la distanta , strang pleoapele.

Obiectiv , in afara tulburarilor de refractie , globul ocular este normal.

Evolutie: miopia progreseaza lent cu 1- 2 dioptrii pana in jurul varstei de 25 ani  cand , in general , se stabilizeaza.

Tratamentul : corectie optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slaba lentila divergenta care asigura maximum de acuitate vizuala. Se recomanda portul permanent al ochelarilor. La varsta presbiopiei , se vor prescrie ochelari adecvati pentru lectura.

Miopia boala , miopia degenerativa , miopia maligna este mult mai rara. Este o anomalie congenitala , adeseori trasmisibila genetic dominant. Tulburarea de refractie este prezenta de la nastere cu valori dioptrice mari , peste -10 dioptrii. Progreseaza tot timpul vietii , intermitent , pana la valori dioptrice mari : -20 pana la -30 si mai mult. Se pare ca este vorba de un deficit structural al tunicilor globului oclar , o o abiotrofie sclerocoroidiana.

Simptomatologia functionala:

-acuitate vizuala scazuta chiar si cu lentilele corectoare deoarece corectia optica aeriana nu poate fi niciodata totala : imaginea retiniana ce s-ar forma prin lentilele corespunzatoare unor valori dioptrice mari de miopie ar fi sub dimensiunea  minimum vizibil

-campul vizual este redus concentric pentru alb si culori , se constata o largire a petei oarbe si scotoame uneori

-simtul luminos este subnormal: hemeralopie la miopii mari

-examenul simtului cromatic evidentiaza deficiente pentru albastru

Simptomatologia obiectiva: modificarile patologice intereseaza toate structurile oculare.

Conusul miopic se dezvolta initial temporal ca o semiluna alb-galbuie la marginea papilei , dar progreseaza in timp prin retractia coroidei care descopera sclera , conusul devenind circular si realizand aspectul oftalmoscopic “ stafilom miopic posterior”

Leziuni coroidiene sub forma de placarde albe diseminate sunt datorate atrofiilor coroidiene cu punct de plecare coriocapilar. Se dezvolta focare de atrofie : zone depigmentate alternand cu zone pigmentate ce dau un aspect tigrat cu vizibilitatea vaselor mari coroidiene. Se adauga astfel abiotrofiei un proces castigat: degenerescenta nutritionala , circulatorie.

Modificarile vitreene , asa – numita hialoza miopigena , se prezinta sub forma de multiple  flocoane in vitros si adeseori dezlipire de vitros.

Complicatii:

-         cataracta complicata este relativ frecventa , uneori subcapsulara posterioara , mai adesea nucleara. Evolutia este foarte lenta. Este indicata extractia cristalinului numai daca lectura nu mai este posibila.

-         Luxatia cristalinului spontana sau posttraumatica este datorata fragilitatii zonulei lui Zinn

-         Dezlipirea de retina este complicatia clasica si redutabila , consecinta a leziunilor degenerative cirioretiniene periferice.

Miopia degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale segmentului anterior al ochiului : colobom irian , anomalii mezodermice ale unghiului , glaucom congenital tardiv , sau al segmentului posterior al ochiului:degenerescente tapeto-retiniene , hemeralopia congenitala.

Asociatia miopiei cu glaucomul cu unghi deschis ridica probleme in privinta dificultatilor de depistare : - scaderea rigiditatii sclerale caracteristica miopiei risca sa mascheze o hipertensiune intraoculara moderata. De aici decurge necesitatea examenului tensiunii intraoculare prin aplanatie.

Excavatia glaucomatoasa in cazul ochiului miop este mai putin adanca: 0.38 mm fata de ochiul emetrop 0.72 mm , interpretarea aspectului fiind mai dificila. Asoctia acestor doua afectiuni ridica probleme si in privinta tratamentului : mioticele instilate local accentueaza miopia si deci reduc acuitatea vizuala a pacientului , iar pe de alta parte pot favoriza aparitia rupturilor retiniene si in consecinta a dezlipirilor de retina pe fondul leziunilor degenerative , miopice ale periferiei fundului de ochi.

Tratamentul miopiei maligne

Tratament optic: se recomanda corectie subtotala avand in vedere faptul ca lentila biconcava , ce ar permite corectia totala , reduce dimensiunea imaginii retiniene sub minimum vizibil. Pentru ameliorarea acuitatii vizuale se recomanda lentile de contact , care permit o corectie mai apropiata de valoarea totala a miopiei. Pentru lectura se poate indica o corectie diferentiala  si la varste mai tinere.

Tratamente medicamentoase : se recomanda vitamine din grupul A, B , C , E in cure repetate. Este necesara o igiena a activitatii mai ales pentru aproape , cu perioade de repaus ocular  in vederea profilaxiei complicatiilor. Pentru ameliorarea nutritiei corioretinei ,  se pot administra vasodilatatoare in injectii retrobulbare  sau administrate general. Se administreaza stimulatoare ale metabolismului pigmentilor retinieni – heligal , vitamina A in cure repetate.

Se administreaza de asemenea vasotrofice – difrarel , doxium , difebiom in cure repetate si alternative . pentru clarificarea vitrosului se pot efectua injectii retrobulbare cu hyason sau ClNa 2%

Hipermetropia

Hipermetropia

Este tulburarea de refractie caracterizata printr-un deficit de convergenta :  focarul razelor venite paralel de la infinit se formeaza in conditii de repaus acomodativ in spatele retinei. Desi este vorba de un minus de dioptrii , hipermetropia se noteaza cu semnul + . In aceasta situatie  retina intersecteaza conul de convergenta si unui punct  luminos ii corespunde un cerc de difuziune.

Vederea ochiului hipermetrop , in conditii de repaus acomodativ , este diminuata si la distanta si cu atat mai mult pentru aproape. Persoanele tinere compenseaza deficitul de convergenta al sistemului optic prin acomodatie. Ochiul hipermetrop acomodeaza permanent si in raport cu ochiul emetrop , pentru obiectele situate la aceeasi distanta , depune un surplus de efort acomodativ egala cu valoarea hipermetropiei sale.

Acomodatia fiind permanenta , muschiul ciliar al ochiului hipermetrop este hipertrofiat si este intr-un permanent tonus de repaus care mascheaza o parte sau intreaga valoare a hipermetropiei.

Examenul subiectiv al refractiei in aceste conditii pune in evidenta hipermetropia manifesta , parte din hipermetropie – hipermetropia latenta – ramanand mascata de efortul acomodativ. Pentru a determina valoarea reala – totala – a hipermetropiei , examenul refractiei oculare trebuie efectuat dupa paralizia completa a acomodatiei.

La copil , intreaga hipermetropie este latenta. Cu inaintarea in varsta , hipermetropia latenta devine din ce in ce mai mica si hipermetropia manifesta mai mare pentru ca , dupa varsta de 60 ani – in functie si de valoarea hipermetropiei – hipermetropia manifesta  sa devina egala cu hipermetropia totala.

In functie de valoarea deficitului dioptric , hipermetropia este de 3 grade:

- mica , pana la 3 dioptrii – este forma cea mai frecventa

- mijlocie , intre 4 si 6 dioptrii

- mare , peste 6 dioptrii – mai rar intalnita.

In situatia in care hipermetropia depaseste 6 dioptrii trebuie suspectata afakia congenitala sau operatorie.

Acomodatia ochiului hipermetrop. Punctul remotum al unui ochi hipermetrop este dincolo de infinit : nu are nici o distanta la care sa vada clar fara interventia acomodatiei. Punctul proxim este mai indepartat de ochi si aceasta indepartare creste in raport cu varsta.

Parcursul acomodatiei este mai redus decat la emetrop , din cauza indepartarii punctului proxim de ochi. Amplitudinea acomodatiei este normala, intre aceleasi limite ca ale ochiului emetrop.

Presbiopia – tulburarea fiziologica a acomodatiei , apare mai repede decat in cazul ochiului emetrop , in raport direct cu gradul hipermetropiei.

In momentul in care amplitudinea acomodativa devine – cu varsta – mai mica decat valoarea hipermetropiei , hipermetropul necesita corectie optica si pentru distanta. Tulburarile patologice ale acomodatiei sunt mai evidente la hipermetrop , iar astenopatia acomodativa si spasmul acomodatiei sunt mai frecvente.

Hipermetropia , din punct de vedere etiologic , poate fi :

-         hipermetropie axiala : axul antero-posterior al ochiului este prea scurt in raport cu puterea sa de refractie. O scurtare a acestui ax cu 1 mm determina o hipermetopie de 3 dioptrii. Este cea mai frecventa etiologie. In general aceasta scurtare a axului antero-posterior al ochiului este constitutionala si se transmite dominant. O reducere secundara a axului antero-posterior si in consecinta o hipermetropie secundara poate surveni in edemul inflamator al polului posterior sau in cazul tumorilor orbitare ce imping  anterior peretele posterior al ochiului

-         hipermetropia de curbura : o crestere a razei de curbura a corneei cu 1 mm conduce la o hipermetropie de 6 dioptrii. Este o modalitate rara de producere a hipermetropiei

-         hipermetropia de indice: produsa prin scaderea indicelui de refractie a cristalinului. Este o modalitate rar intalnita in diabet sau scleroza cristaliniana.

Simptomatologia clinica : hipermetropia se manifesta mai mult sau mai putin precoce in functie de gradul sau. Hipermetropul nu va avea nici o tulburare de vedere atata timp cat amplitudinea de acomodare depaseste valoarea hipermetropiei totale plus necesarul acomodativ in vederea de aproape , deci tulburarea de refractie este asimtomatica. Datorita efortului acomodativ permanent , hipermetropul poate prezenta mai ales dupa perioade de activitate sustinuta pentru aproape , dureri de cap, senzatie de disconfort, tulburari pasagere de vedere, oboseala oculara – simptome de altfel caracteristice astenopiei acomodative favorizata de aceasta tulburare de refractie.

Hipermetropiile mari – peste +6 dioptrii – se insotesc de scaderea importanta a vederii uneori chiar cu ambliopii bilaterale. Aceasta ambliopie  este adeseori o ambliopie functionala de oprire datorita stimularii inadecvate a regiunii maculare in primul an de viata cand acomodatia nu a intrat inca in functie. Alteori este datorata unor anomalii congenitale asociate si este organica. Este de subliniat faptul ca hipermetropia unilaterala , chiar moderata , se asociaza cu ambliopie mult mai frecvent decat miopia de aceeasi valoare.

Simptome obiective : determinarea obiectiva a refractiei oculare , dupa paralizia prealabila a acomodatiei , pune in evidenta valoarea hipermetropiei totale.

Examenul polului anterior al ochiului evidentiaza dimensiuni mai reduse: camera anterioara mai redusa ca profunzime, unghi camerian mai ingust.

La examenul fundului de ochi putem remarca o papila cu aspect de fals edem: pseudonevrita hipermetropica:este mai congestiva,cu conturul sters. Aspectul este cu atat mai nelinistitor cu cat se insoteste si de cefalee. Dar , in cazul hipermetropiei nu sunt prezente hemoragii , acuitatea vizuala si perimetria sunt normale , examenul neurologic negativ ,iar aspectul este neevolutiv.

Complicatiile favorizate de prezenta hipermetropiei sunt diferentiate in functie de varsta:

-In perioada copilariei – intre 1,5 si 4,5 ani , hipermetropia favorizeaza aparitia strabismului convergent concomitent:acomodatia excesiva si ruperea echilibrului dintre aceste doua reflexe sincinetice determina aparitia strabismului concomitent,convergent

- La adultii tineri – 18 – 25 ani – hipermetropia favorizeaza aparitia astenopiei acomodative si a spasmului de acomodatie

- Dupa varsta de 35 – 40 ani , hipermetropia – prin configuratia anatomica cu o camera anterioara redusa ca profunzime- poate determina aparitia unui glaucom cu unghi inchis prin mecanismului blocajului pupilar.

Tratamentul este numai optic : se prescriu lentile convergente (+) care vor aduce focarul din spatele retinei pe retina. Corectia optica se va efectua dupa examinarea corecta a refractiei dupa paralizia acomodatiei si este diferentiata in functie de varsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile subiective si obiective pe care le prezinta pacientul.

La copii, daca prezinta strabism convergent concomitent, se va prescrie corectia totala, eventual cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei totale si la nevoie, lentile bifocale pentru suprimarea efortului de acomodatie. La copii fara tulburari de vedere binoculara, corectia optica se prescrie numai daca hipermetropia totala depaseste +3 dioptrii si de obicei se prescriu lentile cu valoare dioptrica cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei.

La adulti se va prescrie corectia optica  pentru hipermetropia manifesta – initial pentru vedere de aproape si ulterior – odata cu inaintarea in varsta, si corectie optica pentru distanta , eventual lentile bifocale sau lentile progresive.

Spasmul acomodatiei

Spasmul acomodatiei

Se manifesta prin tulburarea vederii la distanta si pastrarea ei aproape normala la aproape. Este o stare de contractura permanenta a muschiului ciliar , prin fenomene iritative ale parasimpaticului antrenand o crestere a puterii de refractie. Uneori se insoteste de cefalee, chiar imbracand un caracter migrenos si de mioza. Spasmul acomodatiei este mai frecvent la copii si la tineri mai ales cei ce lucreaza mult aproape lucruri de finete si cei ce lucreaza la microscop.

Ca etiologie intra in discutie:

-         tulburari de refractie necorectate sau incorect corectate

-         tulburari ale vederii binoculare – heteroforii , insuficienta de convergenta

-         unele conditii generale de igiena sau mintale defavorabile

-         administrarea locala de miotice -  pilocarpina , ezerina , mintacol, acetilcolina

-         intoxicatii medicamentoase – sulfamida , morfina , aconitina, digitala

-         unele afectiuni inflamatorii ale sistemului nervos.

Tratamentul este in primul rand profilactic : corectarea viciilor de refractie , respectarea conditiilor de igiena a muncii de aproape.

Tratamentul etiologic vizeaza cauza spasmului acomodatiei.

Tratamentul paleativ – numai in ultima instanta – consta in instilare de atropina 1 % in sacul conjuncival si eventual prescrierea ochelarilor sferici divergenti pentru ameliorarea vederii la distanta.

Paralizia acomodativa

Paralizia acomodativa

Se traduce prin pierderea puterii acomodative a ochiului prin paralizia muschiului ciliar. Se poate constata concomitent cu alte manifestari ale paraliziei perechii a 3 a de nervi cranieni , sau izolat ca simptom predominant.

Simptomatologia se manifesta prin tulburarea vederii de aproape cu pastrarea normala a vederii la distanta asociata uneori cu micropsie mai ales daca debutul a fost brusc. In cazul paraliziei acomodatiei , punctul proxim devine egal cu punctul remotum.

Examenul obiectiv ocular al pacientului trebuie sa verifice integritatea globului ocular si eventuala prezenta a semnelor asociate:

-         pupilare – midriaza – oftalmoplegie interna

-         oculo-motorii – paralizia perechii 3 de nervi cranieni

-         neurologice diverse.

Etiologia paraliziilor acomodatiei este variata. Paralizii congenitale sunt foarte rare. Se asociaza uneori cu aniridia sau pot fi intalnire si in cazuri cu iris si reflexe pupilare normale. Se presupune o agenezie a muschiului ciliar.

Paralizii traumatice pot surveni dupa contuzii forte ale globului ocular concomitent cu midriaza paralitica si persista un timp , putand reveni ulterior la normal.

Paralizii medicamentoase :

-         fie in urma instilarii locale a unui colir ciclopegic – atropina , homatropina, scopolamina; dupa instilarea atropinei paralizia poate dura pana la 8-10 zile

-         fie o medicatie generala antispasmodica continand atropina sau antihistaminice de sinteza – fenergan , antiparkinsoniene, unele neuroleptice

Paralizii toxi-infectioase pot fi de multiple cauze.

Paralizia acomodatiei de natura difterica – astazi foarte rara – survine in cursul celei de-a treia saptamani de boala, uneori izolata, alteori asociata cu paralizia valului palatin. Prognosticul este favorabil , dispare dupa 2-6 saptamani.

Paralizii de origine infectioasa pot fi intalnite in encefalita epidemica, encefalitele din febrele eruptive, sifilisul cerebral, meningita tuberculoasa,poliomielita.

Diabetul zaharat prin microangiopatia vaselor nutritive poate afecta perechea a 3 a cu aparitia paraliziei acomodatiei.

Tumorile cerebrale , anevrismele intracraniene pot determina , ca o consecinta a afectarii perechii a 3 a de nervi cranieni, aparitia paraliziei acomodatiei.

Tratamentul trebuie sa fie in primul rand etiologic.

Paleativ, se pot instila parasimpaticomimetice – pilocarpina 1-2 %. Se pot administra vitamine din grupul B si stricnina. Tot paleativ se pot prescrie ochelari cu lentile convergente de + 4 dioptrii pentru aproape.

Astenopia acomodativa

Astenopia acomodativa

Astenopia acomodativa – oboseala oculara – este un sindrom cu etiopatogenie complexa. In acest caz , amplitudinea acomodativa este normala, persoana incepe lectura fara dificultate , dar efortul nu poate fi sustinut. Simptomatologia clinica este caracteristica : incetosarea pasagera a vederii dupa un anumit interval de timp de lectura , discomfort, lipsa de randament,dificultai in a se concentra asupra lecturii,somnolenta,cefalee. Obiectiv poate aparea discreta congestie conjunctivala. Daca lectura este intrerupta pentru cateva momente , privirea fiind indreptata spre infinit, lectura poate fi reluata, dar simptomele reapar.

Acomodatia avand un suport muscular, in astenopie este de fapt vorba de oboseala musculara ce poate avea cauze foarte variate:

- tulburari ale echilibrului muscular , in special insuficienta de convergenta

- mic viciu de refractie necorectat

- tulburari ale echilibrului neuro – vegetativ

- o slabiciune generala a organismului – stari de covalescenta.

Tratamentul consta din corectarea tulburarii de refractie pe care eventual pacientul o prezinta si de asemenea corectarea reducerii amplitudinii acomodative cu lentile convexe pozitive, care sa asigure confortul necesar lecturii.