miercuri, 17 noiembrie 2010

Hipermetropia

Hipermetropia




Este tulburarea de refractie caracterizata printr-un deficit de convergenta :  focarul razelor venite paralel de la infinit se formeaza in conditii de repaus acomodativ in spatele retinei. Desi este vorba de un minus de dioptrii , hipermetropia se noteaza cu semnul + . In aceasta situatie  retina intersecteaza conul de convergenta si unui punct  luminos ii corespunde un cerc de difuziune.
Vederea ochiului hipermetrop , in conditii de repaus acomodativ , este diminuata si la distanta si cu atat mai mult pentru aproape. Persoanele tinere compenseaza deficitul de convergenta al sistemului optic prin acomodatie. Ochiul hipermetrop acomodeaza permanent si in raport cu ochiul emetrop , pentru obiectele situate la aceeasi distanta , depune un surplus de efort acomodativ egala cu valoarea hipermetropiei sale.
Acomodatia fiind permanenta , muschiul ciliar al ochiului hipermetrop este hipertrofiat si este intr-un permanent tonus de repaus care mascheaza o parte sau intreaga valoare a hipermetropiei.
Examenul subiectiv al refractiei in aceste conditii pune in evidenta hipermetropia manifesta , parte din hipermetropie – hipermetropia latenta – ramanand mascata de efortul acomodativ. Pentru a determina valoarea reala – totala – a hipermetropiei , examenul refractiei oculare trebuie efectuat dupa paralizia completa a acomodatiei.
La copil , intreaga hipermetropie este latenta. Cu inaintarea in varsta , hipermetropia latenta devine din ce in ce mai mica si hipermetropia manifesta mai mare pentru ca , dupa varsta de 60 ani – in functie si de valoarea hipermetropiei – hipermetropia manifesta  sa devina egala cu hipermetropia totala.
In functie de valoarea deficitului dioptric , hipermetropia este de 3 grade:
- mica , pana la 3 dioptrii – este forma cea mai frecventa
- mijlocie , intre 4 si 6 dioptrii
- mare , peste 6 dioptrii – mai rar intalnita.
In situatia in care hipermetropia depaseste 6 dioptrii trebuie suspectata afakia congenitala sau operatorie.
Acomodatia ochiului hipermetrop. Punctul remotum al unui ochi hipermetrop este dincolo de infinit : nu are nici o distanta la care sa vada clar fara interventia acomodatiei. Punctul proxim este mai indepartat de ochi si aceasta indepartare creste in raport cu varsta.
Parcursul acomodatiei este mai redus decat la emetrop , din cauza indepartarii punctului proxim de ochi. Amplitudinea acomodatiei este normala, intre aceleasi limite ca ale ochiului emetrop.
Presbiopia – tulburarea fiziologica a acomodatiei , apare mai repede decat in cazul ochiului emetrop , in raport direct cu gradul hipermetropiei.
In momentul in care amplitudinea acomodativa devine – cu varsta – mai mica decat valoarea hipermetropiei , hipermetropul necesita corectie optica si pentru distanta. Tulburarile patologice ale acomodatiei sunt mai evidente la hipermetrop , iar astenopatia acomodativa si spasmul acomodatiei sunt mai frecvente.
Hipermetropia , din punct de vedere etiologic , poate fi :
-         hipermetropie axiala : axul antero-posterior al ochiului este prea scurt in raport cu puterea sa de refractie. O scurtare a acestui ax cu 1 mm determina o hipermetopie de 3 dioptrii. Este cea mai frecventa etiologie. In general aceasta scurtare a axului antero-posterior al ochiului este constitutionala si se transmite dominant. O reducere secundara a axului antero-posterior si in consecinta o hipermetropie secundara poate surveni in edemul inflamator al polului posterior sau in cazul tumorilor orbitare ce imping  anterior peretele posterior al ochiului
-         hipermetropia de curbura : o crestere a razei de curbura a corneei cu 1 mm conduce la o hipermetropie de 6 dioptrii. Este o modalitate rara de producere a hipermetropiei
-         hipermetropia de indice: produsa prin scaderea indicelui de refractie a cristalinului. Este o modalitate rar intalnita in diabet sau scleroza cristaliniana.
Simptomatologia clinica : hipermetropia se manifesta mai mult sau mai putin precoce in functie de gradul sau. Hipermetropul nu va avea nici o tulburare de vedere atata timp cat amplitudinea de acomodare depaseste valoarea hipermetropiei totale plus necesarul acomodativ in vederea de aproape , deci tulburarea de refractie este asimtomatica. Datorita efortului acomodativ permanent , hipermetropul poate prezenta mai ales dupa perioade de activitate sustinuta pentru aproape , dureri de cap, senzatie de disconfort, tulburari pasagere de vedere, oboseala oculara – simptome de altfel caracteristice astenopiei acomodative favorizata de aceasta tulburare de refractie.
Hipermetropiile mari – peste +6 dioptrii – se insotesc de scaderea importanta a vederii uneori chiar cu ambliopii bilaterale. Aceasta ambliopie  este adeseori o ambliopie functionala de oprire datorita stimularii inadecvate a regiunii maculare in primul an de viata cand acomodatia nu a intrat inca in functie. Alteori este datorata unor anomalii congenitale asociate si este organica. Este de subliniat faptul ca hipermetropia unilaterala , chiar moderata , se asociaza cu ambliopie mult mai frecvent decat miopia de aceeasi valoare.
Simptome obiective : determinarea obiectiva a refractiei oculare , dupa paralizia prealabila a acomodatiei , pune in evidenta valoarea hipermetropiei totale.
Examenul polului anterior al ochiului evidentiaza dimensiuni mai reduse: camera anterioara mai redusa ca profunzime, unghi camerian mai ingust.
La examenul fundului de ochi putem remarca o papila cu aspect de fals edem: pseudonevrita hipermetropica:este mai congestiva,cu conturul sters. Aspectul este cu atat mai nelinistitor cu cat se insoteste si de cefalee. Dar , in cazul hipermetropiei nu sunt prezente hemoragii , acuitatea vizuala si perimetria sunt normale , examenul neurologic negativ ,iar aspectul este neevolutiv.
Complicatiile favorizate de prezenta hipermetropiei sunt diferentiate in functie de varsta:
-In perioada copilariei – intre 1,5 si 4,5 ani , hipermetropia favorizeaza aparitia strabismului convergent concomitent:acomodatia excesiva si ruperea echilibrului dintre aceste doua reflexe sincinetice determina aparitia strabismului concomitent,convergent
- La adultii tineri – 18 – 25 ani – hipermetropia favorizeaza aparitia astenopiei acomodative si a spasmului de acomodatie
- Dupa varsta de 35 – 40 ani , hipermetropia – prin configuratia anatomica cu o camera anterioara redusa ca profunzime- poate determina aparitia unui glaucom cu unghi inchis prin mecanismului blocajului pupilar.
Tratamentul este numai optic : se prescriu lentile convergente (+) care vor aduce focarul din spatele retinei pe retina. Corectia optica se va efectua dupa examinarea corecta a refractiei dupa paralizia acomodatiei si este diferentiata in functie de varsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile subiective si obiective pe care le prezinta pacientul.
La copii, daca prezinta strabism convergent concomitent, se va prescrie corectia totala, eventual cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei totale si la nevoie, lentile bifocale pentru suprimarea efortului de acomodatie. La copii fara tulburari de vedere binoculara, corectia optica se prescrie numai daca hipermetropia totala depaseste +3 dioptrii si de obicei se prescriu lentile cu valoare dioptrica cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei.
La adulti se va prescrie corectia optica  pentru hipermetropia manifesta – initial pentru vedere de aproape si ulterior – odata cu inaintarea in varsta, si corectie optica pentru distanta , eventual lentile bifocale sau lentile progresive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu