Este un viciu de refractie caracterizat printr-un dezechilibru intre puterea sistemului dioptric si lungimea axului antero-posterior, manifestat in sensul unui exces de convergenta.
Focarul principal imagine se formeaza inaintea retinei , iar pe retina imaginea unui punct este sub forma unui cerc de difuziune. Se caracterizeaza in fond printr-un plus de dioptrie desi se noteaza cu semnul “-“.
Clasificarea miopiei:
-In functie de valoarea dioptrica :
- miopie mica pana la 3 dioptrii
- miopie medie intre 4 si 6 dioptrii
- miopie mare peste 6 dioptrii
In functie de etiopatogenie:
- miopie axiala
- miopie de curbura
- miopie de indice
In functie de gradul de alterare al structurilor globului ocular:
-miopia simpla
-miopia patologica , degenerativa,miopia boala
-miopia maligna
Frecventa miopiei variaza cu varsta. La nastere cam 5% dintre copii sunt miopi – este miopia congenitala. La varsta adulta 25-30% din populatie prezinta miopie din care numai 3% sunt miopii patologice.
Miopia simpla apare in jurul varstei de 8 – 10 ani. Este denumita si miopia scolarului.
Globul ocular este normal constituit , dar componentele sale optice – ax antero-posterior , curbura suprafetelor dioptrice,indicele de refractie,converg spre valorile statice mari ale normalului, de unde excesul de convergenta. Miopia simpla este de origine constitutionala. Nu exista o gena determinanta a miopiei , dar aceasta rezulta din actiunea diferitelor gene pentru parametrii refractiei. Aceste gene se transmit recesiv autosomal. Focarul principal imagine situandu-se in repaus acomodativ inaintea retinei, rezulta ca,pentru a fi vazut clar , obiectul trebuie sa se apropie de ochi pana cand , focarul deplasandu-se si el in acelasi sens , ajunge sa coincida cu retina. Rezulta ca pozitia punctului remotum este intre infinit si ochi iar punctul proxim este situat mult mai aproape de ochi. De aici decurg consecintele inerente: ochiul miop , neavand un mecanism compensator intrinsec cum are hipermetropul , nu vede clar dincolo de punctul remotum , deci la distanta. In vederea de aproape ochiul miop face un efort acomodativ mai mic , il poate mentine timp mai indelungat si poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea deosebita a ochilor miopi pentru meserii ce necesita diferentierea detaliilor fine – ceasornicar , bijutier. Efortul de acomodatie fiind minim , muschiul ciliar al miopului se hipoplaziaza , se modifica relatia acomodatie convergenta cu tendinta spre strabism divergent.
Presbiopia apare mai tarziu sau deloc.
Tulburarile patologice ale acomodatiei nu sunt resimtite de ochiul miop.
Simptomatologie
-neclaritatea vederii la distanta
- eventual asa-numita astenopie musculara: oboseala muschilor convergentei
- miopul este obligat tot timpul sa convearga si convergenta nu este sustinuta de acomodatie
-atitudine particulara: pacientii, pentru a vedea clar la distanta , strang pleoapele.
Obiectiv , in afara tulburarilor de refractie , globul ocular este normal.
Evolutie: miopia progreseaza lent cu 1- 2 dioptrii pana in jurul varstei de 25 ani cand , in general , se stabilizeaza.
Tratamentul : corectie optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slaba lentila divergenta care asigura maximum de acuitate vizuala. Se recomanda portul permanent al ochelarilor. La varsta presbiopiei , se vor prescrie ochelari adecvati pentru lectura.
Miopia boala , miopia degenerativa , miopia maligna este mult mai rara. Este o anomalie congenitala , adeseori trasmisibila genetic dominant. Tulburarea de refractie este prezenta de la nastere cu valori dioptrice mari , peste -10 dioptrii. Progreseaza tot timpul vietii , intermitent , pana la valori dioptrice mari : -20 pana la -30 si mai mult. Se pare ca este vorba de un deficit structural al tunicilor globului oclar , o o abiotrofie sclerocoroidiana.
Simptomatologia functionala:
-acuitate vizuala scazuta chiar si cu lentilele corectoare deoarece corectia optica aeriana nu poate fi niciodata totala : imaginea retiniana ce s-ar forma prin lentilele corespunzatoare unor valori dioptrice mari de miopie ar fi sub dimensiunea minimum vizibil
-campul vizual este redus concentric pentru alb si culori , se constata o largire a petei oarbe si scotoame uneori
-simtul luminos este subnormal: hemeralopie la miopii mari
-examenul simtului cromatic evidentiaza deficiente pentru albastru
Simptomatologia obiectiva: modificarile patologice intereseaza toate structurile oculare.
Conusul miopic se dezvolta initial temporal ca o semiluna alb-galbuie la marginea papilei , dar progreseaza in timp prin retractia coroidei care descopera sclera , conusul devenind circular si realizand aspectul oftalmoscopic “ stafilom miopic posterior”
Leziuni coroidiene sub forma de placarde albe diseminate sunt datorate atrofiilor coroidiene cu punct de plecare coriocapilar. Se dezvolta focare de atrofie : zone depigmentate alternand cu zone pigmentate ce dau un aspect tigrat cu vizibilitatea vaselor mari coroidiene. Se adauga astfel abiotrofiei un proces castigat: degenerescenta nutritionala , circulatorie.
Modificarile vitreene , asa – numita hialoza miopigena , se prezinta sub forma de multiple flocoane in vitros si adeseori dezlipire de vitros.
Complicatii:
- cataracta complicata este relativ frecventa , uneori subcapsulara posterioara , mai adesea nucleara. Evolutia este foarte lenta. Este indicata extractia cristalinului numai daca lectura nu mai este posibila.
- Luxatia cristalinului spontana sau posttraumatica este datorata fragilitatii zonulei lui Zinn
- Dezlipirea de retina este complicatia clasica si redutabila , consecinta a leziunilor degenerative cirioretiniene periferice.
Miopia degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale segmentului anterior al ochiului : colobom irian , anomalii mezodermice ale unghiului , glaucom congenital tardiv , sau al segmentului posterior al ochiului:degenerescente tapeto-retiniene , hemeralopia congenitala.
Asociatia miopiei cu glaucomul cu unghi deschis ridica probleme in privinta dificultatilor de depistare : - scaderea rigiditatii sclerale caracteristica miopiei risca sa mascheze o hipertensiune intraoculara moderata. De aici decurge necesitatea examenului tensiunii intraoculare prin aplanatie.
Excavatia glaucomatoasa in cazul ochiului miop este mai putin adanca: 0.38 mm fata de ochiul emetrop 0.72 mm , interpretarea aspectului fiind mai dificila. Asoctia acestor doua afectiuni ridica probleme si in privinta tratamentului : mioticele instilate local accentueaza miopia si deci reduc acuitatea vizuala a pacientului , iar pe de alta parte pot favoriza aparitia rupturilor retiniene si in consecinta a dezlipirilor de retina pe fondul leziunilor degenerative , miopice ale periferiei fundului de ochi.
Tratamentul miopiei maligne
Tratament optic: se recomanda corectie subtotala avand in vedere faptul ca lentila biconcava , ce ar permite corectia totala , reduce dimensiunea imaginii retiniene sub minimum vizibil. Pentru ameliorarea acuitatii vizuale se recomanda lentile de contact , care permit o corectie mai apropiata de valoarea totala a miopiei. Pentru lectura se poate indica o corectie diferentiala si la varste mai tinere.
Tratamente medicamentoase : se recomanda vitamine din grupul A, B , C , E in cure repetate. Este necesara o igiena a activitatii mai ales pentru aproape , cu perioade de repaus ocular in vederea profilaxiei complicatiilor. Pentru ameliorarea nutritiei corioretinei , se pot administra vasodilatatoare in injectii retrobulbare sau administrate general. Se administreaza stimulatoare ale metabolismului pigmentilor retinieni – heligal , vitamina A in cure repetate.
Se administreaza de asemenea vasotrofice – difrarel , doxium , difebiom in cure repetate si alternative . pentru clarificarea vitrosului se pot efectua injectii retrobulbare cu hyason sau ClNa 2%
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu